Spuneți-mi, ce aduse a lumii bogăție?
Nimic. În mână timpul lăsatu-mi-a doar vânt.
Un foc sunt. Când s-o stinge, nimicu-o să rămâie.
Am fost a lui Djem cupă; dar spartă – nimic sunt.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a deșertăciunii bogăției materiale. Vorbitorul constată că timpul nu lasă în urmă decât vânt, iar existența sa este comparată cu un foc care se va stinge, lăsând în urmă doar nimic.