Noi și vinul și iubita-n colțul ăsta de ruinuri,
fără gând de mântuire, fără temere de chinuri,
duh și trup, ulcea și haină-n drojdie de vin s-adapă —
slobod sunt, scăpat de-acestea: Aer, Foc, Pământ și Apă!
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de abandonare și libertate într-un cadru ruinat, alături de persoana iubită și vin. Vorbitorul se eliberează de constrângerile lumești și se afundă într-o existență hedonistă și contemplativă.