La margini de ulcioare alesu-ne-am altarul
Și demni de a fi oameni, bând vinu-am devenit.
Sub bolțile tavernei sorbind din plin nectarul
Am câștigat iar timpul în temple irosit.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a găsi sacrul în locuri neașteptate, cum ar fi o tavernă, în contrast cu templele tradiționale. Actul de a bea vin devine un ritual de transformare, iar timpul petrecut în tavernă este văzut ca fiind mai valoros decât cel irosit în temple.
