Dacă-n lume sunt statornic pe-o vecie de-o clipită
e păcat să stau eu fără băutură și iubită.
Rai și iad? Speranță, teamă? Vechi și nou? Cu vorbe plouă.
Când o să mă duc, ce-mi pasă dacă lumea-i veche, nouă? …
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii trecătoare a vieții și importanța de a te bucura de plăcerile simple, cum ar fi băutura și iubirea, în fața incertitudinilor existențiale. Vorbitorul își exprimă indiferența față de convențiile și grijile lumești în perspectiva morții.
