Când plesnesc bobocii-n floare, pași pe mal de râu să-ncetini
către marginea câmpiei, cu vreo doi sau trei prieteni
și iubita ca o zână. Adu-ți, plin cu vin, ulciorul:
cine-o bea din zori, n-o duce, de moschei și temple dorul.
Sensul versurilor
Piesa evocă o imagine idilică a unei zile petrecute în natură, alături de prieteni și persoana iubită. Accentul cade pe simplitatea vieții și pe bucuria de a trăi momentul prezent, fără griji legate de convenții sau aspirații materiale.