[1]
Frunzuliță de meri dulci
Mai Ioanele dintre lunci
Vii la mine în privod
Că te aștept cu mare dor.
[2]
Vino Ioane la fântână
Când nu este luna plină
La fântâna din poiană
Unde ne-am iubit o vară.
[3]
O vară și o săptămână
De nu am inima bună
O vară și o lună întreagă
De mie inima însetată.
Însetată de al tău dor
Că nu mai vii, puișor
Sensul versurilor
O chemare nostalgică a unei iubiri de vară pierdute, exprimând dorul profund și așteptarea reîntoarcerii persoanei iubite. Cântecul evocă amintiri ale momentelor petrecute împreună într-un cadru natural idilic.