Astăzi sunt doar o fântână
Ce nu mai are cumpănă.
Uitată de vânturi ce nu aduc nori,
Îmi urlă pietrele setea de ploi.
N-ai vrea să-mi fii tu un izvor
Să mai răsai, să nu mai mor.
Să îmi șoptești că vrei să rămâi,
Nu vrei, nu vrei să-mi fii setea dintâi?
(Refren)
Căci setea mă arde și setea mă sapă,
Mă face pustiu și tu nu-mi ești apă
În ochii tăi nori n-or să-ncapă vreodată!
Și setea m-omoară, iar tu..
Nu-mi ești apă..
N-ai vrea să-mi fii tu un izvor?
Să te-mpletești în răni care dor?
Și de nu poți în nopți care vin să rămâi,
Nu vrei, nu vrei, să-mi fii venin?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința arzătoare și neîmplinită pentru iubire. Naratorul se simte pustiit de sete, iar persoana iubită nu îi oferă alinare, lăsându-l într-o stare de deznădejde.