Strofa I:
Ochiul tău mut nu lacrimă, n-ascunde-n el nici patimă,
Focuri să arzi tu nu știi
Fruntea ta albă-i rece, luna pe cer pereche,
Noaptea-i topită-n părul tău.
Refren:
Ți-e sete de sufletul meu,
Mi-e sete de sufletul tău.
Strofa II:
Ochiul tău mut nu lacrimă, n-ascunde-n el nici patimă,
Focuri să arzi tu nu știi
Fruntea ta albă-i rece, luna pe cer pereche,
Noaptea-i topită-n părul tău.
Refren (2X):
Ți-e sete de sufletul meu,
Mi-e sete de sufletul tău
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință reciprocă și intensă între două entități, posibil două suflete, într-un cadru nocturn și misterios. Setarea gotică și limbajul poetic sugerează o atracție puternică, dar și o oarecare melancolie sau suferință.