Două trupuri unul lângă altul
Sunt uneori două valuri
Marea lor este noaptea.
Două trupuri unul lângă altul
Sunt uneori două pietre
Pustiul lor este noaptea.
Două trupuri unul lângă altul
Sunt două rădăcini uneori
Pământul lor este noaptea.
Două trupuri unul lângă altul
Sunt uneori două săbii
Fulgerul lor este noaptea.
Două trupuri unul lângă altul
Sunt două stele, din cerul gol
Prăbușindu-se.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor interumane, comparând două corpuri apropiate cu diverse elemente ale naturii și obiecte, sugerând atât armonie, cât și conflict. Finalul subliniază fragilitatea și efemeritatea legăturilor.