Tu spui, liniștit, „adevăr”.
Ei se uită la tine și tac,
fără să priceapă ce vrei,
dar pentru că sunt oameni educați
întreabă: „Cât costă?”
Tu le arăți mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul de mult
și, nedumeriți, dau să plece.
Tu alergi și le spui: „speranță”.
Politicoși, ei se opresc și te întreabă
încă o dată: „Cât costă?”
Iar tu nu știi ce valoare are speranța. Și taci.
Sensul versurilor
Piesa explorează dificultatea de a comunica valori abstracte precum adevărul și speranța într-o lume preocupată de aspecte materiale. Protagonistul se confruntă cu incapacitatea celorlalți de a înțelege aceste concepte, rezultând într-o tăcere deziluzionată.