Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mâinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
când vulturii coboară în noi
şi ne temem.
Sensul versurilor
Piesa explorează o perspectivă poetică asupra originii focului, sugerând că acesta nu a fost descoperit accidental, ci a apărut din singurătatea și dorința omului de a transforma suferința în speranță. Focul devine un simbol al luptei împotriva disperării și a temerilor interioare.
