Nyx – Două Vorbe… Poate Trei

[Intro]
Salut din nou, lume…
Bă! Ce tare-i instrumentarul ăsta!
Am compus iarăși un cântecel,
Unora s-ar putea să nu le placă… s-ar putea să mă înjure,
Dar asta este… nu contează…
Și sună cam așa…
Ia, fiți atenți!
Bine v-am găsit, sunt Nyx – și-o dau pe beat,
Să vă-ncânt urechile, așa cum v-am obișnuit,
Astăzi vreau să vă cânt despre existența omului,
Fiindcă ea s-aseamănă cu viața simplă a pomului.
Pomul reprezintă viața, și apa este credința
Cu care trebuie hrănită în mod repetat ființa,
Fiindcă dacă nu e apă în jur, totul piere și moare
Și uite așa se naște încă-un ateu mândru sub Soare.
Ai cărui scop teribil, oribil și foarte meschin
Este să ne otrăvească neamul nostru de creștin,
Răspândind mesaj eretic despre ură, răutate…
Mai pe scurt, te pune să semnezi singur contractul de moarte.
Fiindcă unde Dumnezeu nu este, nu este nici viața,
Degeaba predici tu teorii cu a ta minte creață,
Și vrei să ne bagi în ceață cu tot felul de minciuni,
Una dintre ele ar fi aceea că nu există minuni.
Neamul nostru românesc e ortodox din rădăcini,
Dar la baza lui se-ntâmplă să mai crească niște spini,
Din al cărui fluier se-aude un sunet păgân
Și uite-așa se naște un viitor trădător român.
Vrei dovezi concrete, cum că există Dumnezeu,
Dar tu ești așa de chior, nu prea te uiți în jurul tău,
Oxigenul crezi că există chiar dacă nu îl vezi,
Cam așa și este și cu Dumnezeu, trebuie doar să crezi.
Doar dacă îți deschizi inima, așa îl poți vedea,
Nu poți bate din palme și să-i ceri să apară în fața ta,
Dacă ai pierdut pe cineva sau poate chiar pe toți,
Nu da vina pe Dumnezeu fiindcă ai tăi dragi sunt morți.
Te testează să vadă dacă tu crezi cu inima,
Nu cu simpla vorbă pe care gura ta o zicea,
Sunt alții care au pierdut tot, casa, familie, masa,
Viața lor dintr-una roz a devenit chiar furtunoasă.
Diavolul spunea: ”Hai zi-o! Blesteamă pe Tatăl tău!
Neagă-i existența și vin-o pe veci în iadul meu! ”
Dar, cu inima zâmbind, ai zis: „Dumnezeu a dat, n-a luat,
Fie-n veci și pururi numele Lui binecuvântat.
Dracul când aude asta, țipă, urlă, face spume…
Văzând că încă există credința pe această lume,
N-oi fi eu vreun mare creștin ca să stau să-ți predic ție,
Cânt acum despre lucruri ce le observ și nu-mi plac mie.
Cum ar fi că, dacă ar fi existat bunul Dumnezeu,
Nu mai există suferință pe lumea asta și zău,
Suferința și durerea vor exista în continuare,
Fiindcă omul se abate mereu de la acea cărare,
Pavată cu greutăți care te duc spre Dumnezeu,
Ți-am mai zis odată, „Fă bine și așteaptă numai rău”,
Par povești nemuritoare ce te duc spre banal,
Dar tu uiți că orice ceas are și-un ceasornicar.
Dacă tu crezi că omul provine din maimuță, frate, zău,
Ce pot să zic, fiecare acum cu neamul său,
Omul este din pământ și în pământ se va întoarce
Și jur că lucrul acesta pe tine nu prea te satisface.
Prin mesajul piesei ăsteia vreau să te fac să înțelegi
Că toate lucrurile sfinte pe care tu încă le negi,
Există dintotdeauna și vor exista în continuare
Atât timp cât tu trăiești, respiri sub același soare.
Yo! …