Nwanda:
M-am gândit că e ok să nu mă mai gândesc
Și să trăiesc fără să-ncerc să dovedesc,
Iar dac-o să greșesc, să nu-mi amintesc.
Oare e orgoliu bărbătesc sau moft copilăresc?
Găsesc firesc să glumesc, da’ cuvântu-i acid,
Te privesc după un zid invizibil,
Îți zâmbesc placid parcă insensibil,
Te citesc ca pe o carte cu scris ilizibil.
Deliric:
Am promis că nu-mi pasă, țeapă iar,
Ce greșeală frumoasă, țeapă dar,
Țepii-s la bază, roze răsar,
Raze de soare îmi pun în calendar.
Mă omoară să știu, dar mă simt viu
Dacă spun ce simt poate-i prea târziu
N-am avut glas, dar am vrut să scriu,
N-am găsit cuvintele să-ți descriu, că
Dincolo de cer vad, simt ceva,
Dincolo de ce ascunde liniștea,
Dincolo de ce mi-a zis inima,
Dincolo, dincolo..
Dincolo de ce îmi spune ceasul,
Dincolo de ce ascunde glasul,
Dincolo de ce arată compasul,
Dincolo..
Deliric:
N-am nevoie de ceas, știu că trece timpu’
Pe lângă noi, părea atât de simplu,
Pe lângă tot ce-am zis și ce-am făcut
Oare câte-am îngropat, câte n-am văzut?
Acu’ știu că nu te știu și că n-are rost
Că e mult prea târziu să te mai cunosc
Acu’ eu m-ascund, caut adăpost, poate c-am fost prost, totu’ are-un cost.
Nwanda:
C-am luat tot ca și cum mi se cuvenea,
M-am gândit că mă voi revanșa cândva,
Ți-am dat ce-ți placea, nu ce-ți trebuia
Și-am tăcut când trebuia să zic ceva.
Timpu’ tace și el, da-și spune cuvântu’
N-are ce face, zboară ca vântu’
Mătură tot când străbate pământul,
Împrăștie praf peste inimi și gânduri.
Dincolo de ce rămâne e altceva,
Dincolo de ce s-a întâmplat cândva,
Dincolo de toată agitația,
Dincolo, dincolo..
Dincolo de ce îmi spune ceasul,
Dincolo de ce ascunde glasul,
Dincolo de ce arată compasul,
Dincolo..
Alice-Helen Zigman:
Dincolo te găsești, dar te uiți în clipe,
Dincolo de ce vezi e doar în minte,
Dincolo de gânduri, se simte,
Dincolo de absent e prezent.
Alerg cu timpul în palme
Și developez cadre din anotimpuri.
Citește-mi orele din pași, scrie-mi nopțile în păr,
Secunde port pe piele și șlagăre de discuții în mii te număr
Îmi șterg buzele de povești
Și respir, inspir cuvinte
Rulez filmul în vene în alb și negru
Îmbrăcăm??? câte.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema regretelor și a trecerii timpului, analizând impactul deciziilor luate și a cuvintelor nespuse. Artiștii reflectă asupra a ceea ce se află "dincolo" de aparențe, de cuvinte și de momentele trăite.