Carbon:
Da, frate!
E prea mult întuneric
Nu vezi? Ha ha.
Un, doi, stâng, drept
Merg (x3)
Merg pe străzi pustii
Printre blocuri gri
Ca un zombie istovit de griji
La sfârșit noaptea s-așterne
Majoritatea cade-n perne
Moartea dă semne ca drapelu’ ce cade-n perne
E prea devreme să trimit rațiunea la somn
Aprind un pipon, orașu’ doarme la unison
Oameni mulți, uniformi, cu mândria-n frunte
Nu le pun coarne, își pun singuri, unicorni
Gonesc după fericire, se hrănesc cu vise pe drum
Din nefericire visele f*t viața și clipa de-acum
Singur, cu cel divin, cupa de chin
Luna aprinsă la clipe deplin, surâde senin
Unicornii reapar, unii dorm și mi-e clar
Unii nu se trezesc din vis ca somnu-i total
Zi de zi (x2)
Iluzii deșarte, le știi
Și tu le știi că în loc să trăiești te amăgești
Și semnezi din mers certificate de deces
Cu ficatul mărit de la consum în exces
Capu’ prăjit de stres
Cauzat de scopuri grotești indiferent cât de sec
Mori sigur
Mai trist ar fi să mori singur.
Nwanda:
Închid pleoapele când ceilalți se-nchină
Că mă dor ochii, de la prea multă lumină
Poate că-s vinovat ce vrea să scape de vină
Sau poate că-s obosit de la atâta rutină
Mărul cunoașterii, fructul meu preferat
Ieri un prost fericit, azi, înțelept deprimat
Sunt muritor și ador să cad în păcat
Da’ stau cu ochii-n tavan nu pot s-adorm împăcat
Mă bat cu pumnu-n piept cum că-s puternic
Dar aprind lumânări, mi-e frică de-ntuneric
Fiindcă atunci când noaptea se lasă
Demonii-mi bat la ușă, fantome aleargă prin casă
E frig da’ nu-mi pasă că sunt în pasă proastă
Și poa’ să vină și doamna cu coasa
Să mă ia să mă urce în dric
Închid ochii și cad da’ nu sunt și în trip.
Aud comploturi și devin liniștit
Realizez că n-am cum să mor, deja am murit (x2)
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de singurătate, deziluzie și confruntarea cu moartea. Artiștii reflectă asupra iluziilor vieții și a luptei interioare cu proprii demoni, ajungând la o acceptare stoică a condiției umane.