Dacă vreodată se întâmplă
Să-ți cadă luna în cale
În noapte, pe iarbă
Culege-o, adun-o în palme
Cu grijă să o strângi
Închide-o în gând și trimite-o
În apele adânci,
Unde așteaptă ea
Respiră ea
Așteaptă un pas, un semn,
O vorbă, un ceas,
Un zbor, un rând,
O ploaie trimisă în gând.
Dacă vreodată se întâmplă
Să-ți picure ploaia în cale
Pe față, pe pleoape,
Culege-o, adun-o în palme,
Cu grijă să o strângi,
Închide-o în gând și trimite-o
Departe-ntre stânci
Unde așteaptă ea
Respiră ea
Așteaptă un pas, un semn,
O vorbă, un ceas,
Un zbor, un rând,
O ploaie adusă de-un gând.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de așteptare și speranță, folosind imagini din natură (luna, ploaia) ca simboluri ale emoțiilor și gândurilor. Sugerează o conexiune profundă cu natura și o dorință de a primi un semn sau un răspuns.