Eu am știut că timpul o să treacă.
Eu am știut.
Februarie e cel mai scurt
și-mi rămâne plânsul afară din teacă.
Tare curge, curge..
Faima mea întâmplătoare
își face cruce
cu două picioare.
Pentru ca umilința jocului
să-mi fie lăsată,
m-am deplasat la fața locului;
fața locului era umflată.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a inevitabilei umilințe care vine odată cu faima. Naratorul pare să accepte aceste realități, deplasându-se metaforic la locul unde se manifestă aceste sentimente, un loc descris ca fiind "umflat", sugerând o intensificare a emoțiilor.