Senină întoarcere în paranteze,
în inelele șarpelui blând
din care au renunțat să cuteze
pietrele verzi scăpărând.
Senină-ncolăcire pe oul oval,
somnolent și supus
– pentru a-l feri de pasărea de sus
și de scormonitorul animal.
Netedul braț fără mână,
lui însuși, în jur, de opt ori,
nemaiatacat de culori,
ca o creangă de carne bătrână.
Și multă uitare, și multă
uitare, și multă uitare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întoarcere senină într-un cadru natural, unde șarpele protejează oul. Metaforic, vorbește despre uitare și despre un ciclu protector, poate al vieții sau al memoriei.