Să poți să-nfrunți nu numai ciudatele ninsori
pălind la orizonturi, sau cucuvaia lunii,
ci și vicleana hulă cu care câte unii
trudita, trista-ți frunte ți-o spurcă uneori…
De când există dinastii de criști,
născându-te, știai: acesta-i riscul.
O, de-ai putea sub ude batjocuri să reziști
ca arborii nevinovați scuipați de viscol!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre capacitatea de a rezista în fața greutăților și a batjocurii, comparând această rezistență cu cea a arborilor în fața viscolului. Sugerează că suferința este o parte inevitabilă a vieții, dar și că există o forță interioară care ne poate ajuta să o depășim.