Prin ale toamnei văi prelungi
Cu tine am umblat odată.
Ciorchinul lunei sta să cadă
— Și nu mai pot uita de-atunci.
Oare-o fi fost pe-aproape via
De mă-amețeam atât de rău?
Sau era numai gustul tău
Care-mi statornicea beția?.
Atâta știu: că aș fi mers
Cu tine, viața mea întreagă,
Și frunzele fără de vlagă
Mi-ar fi părut atât de verzi!
Sensul versurilor
Piesa evocă o amintire puternică dintr-o toamnă trecută, plină de emoție și de o conexiune profundă cu o altă persoană. Naratorul își amintește cu dor de acea perioadă, idealizând-o și simțind regretul că nu mai poate retrăi acele momente.