Fac conversație cu broasca.
Mă port frumos cu ea,
să nu orăcăie, căci nu suport
grosolănia și vulgaritatea.
Broasca surâde galeș, mă atinge
cu labele ei ude
și-mi spune un secret grozav
care-ar putea pe loc să mă ucidă.
Eu stau și-ascult
până la capăt,
Eu nu știu să mă apăr,
nu știu decât să mă prefac atentă
și recunoscătoare
– și-atunci broasca simte că-i mai tare
și nu-mi mai face rău
pentru că nu o mai interesez.
Sensul versurilor
Piesa explorează o interacțiune stranie cu o broască, simbol al unei forțe potențial dăunătoare. Naratorul se preface atent și recunoscător pentru a evita răul, dezvăluind o strategie de supraviețuire bazată pe vulnerabilitate simulată.