Mai am două zile de trăit.
Zac în patul ăsta-n care s-au mai stins atâția muritori.
Miros de cimitir, expresii triste, lângă pernă – flori.
Nemișcat, înghit în sec, oftez cu sânge, de durere.
Ochii voștri lăcrimați parcă-mi curmă din putere.
Uscat și aspru, corpul meu se pregătește pentru stingere.
Nu mă mai mângâiați, eu nu mai simt nicio atingere.
Deja observ că stați cu lumânarea-n mână, n-are rost.
Topită, stinsă, vă sta oricum la capul celui ce-a fost.
4 ani, am încercat să uit că-s nimicit.
4 ani, eu nu am fost iubit, dar nici nu am iubit.
Când vă spuneam, credeați că am înnebunit.
„Mai am doar două zile de trăit.”
iată că după două zile sunt al dracu’ de slăbit.
Uitați-vă la mine, sunt aproape de sfârșit.
Nu fiți triști, vă mulțumesc că v-ați unit.
Și nu am mai clipit.
Sensul versurilor
Piesa descrie ultimele momente ale unei persoane bolnave, care se confruntă cu moartea iminentă. Exprimă regret, durere și o acceptare stoică a sfârșitului, adresându-se celor dragi cu un amestec de recunoștință și tristețe.