Nimeni Altu’:
– Na na na na naaaa..
Na na na na naaaa..
Na na na na naaaa..
Na na na na naaaa..
Sunt fratele mai mic
Și știu pe toți care simt ce zic
Știi ce zic? Era mai bine când nu ne doream nimic
Cam des n-am timp..
Mă rupe când timpul e tot
Și pierdem prea ușor, alergând după confort
Nu vezi? Câștigi, crezi, când de fapt îl pierzi.
Îmi amintesc sute și zeci de nopți și după-amiezi,
Ca cireșarii, în expediții, puși pe avarii
Muream să zburăm din colivii precum canarii
Mai țineți minte? Visam c-o să fim ăia tarii.
Bai ce distracții.. la modul hai să bem ca barbarii
Toate s-au dus.. Acum mă simt în plus..
Am fost atâția acolo sus dar n-am uitat ce-au spus
Ce faci fine, cum o duci, ești bine?
Tot timpul vorbeai cu cei dragi să simt că-i pasă cuiva de mine
Cum vine asta? Unii m-ați uitat precum liceul
Adiță face tot rap, e prăjit derbedeul
Zici tu.. odinioară mai cântai și tu
Știi tu, mai povesteam cum trece timpul
Acum e simplu, toți fug acasă și beau singuri
Dar toți se gândesc la cum era fine, fii sigur..
Că toți rămânem blocați între ziduri
Când eram mici noi nu știam de ce-aveți riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu-nțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi
Că toți rămânem blocați între ziduri
Când eram mici noi nu știam de ce-aveți riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu-nțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi
Și ne-ntrebam toți când ne duceam la școală
De ce nu, când auzeam noi n-avem bani mama
Tata-mi zicea, ce vrei, să dau în cap să fur?
Ziua plecat la muncă și seara mahmur..
Întrebi de ce-njuri?
Așa am fost crescut..
Pe palier cu noi stătea un vecin surdo-mut
Și spunea și el ce-l doare, scriindu-mi pe o foaie
Și înjura frățioare, că nu avea și el puțină sare, pentru mâncare
Că viața l-a ținut pe tușă, țin minte c-adormea beat, uneori la ușa.
Trăia din pomeni.. cerșea în cimitir, după atâția ani de muncă
Și tu te mai miri de ce păpușa de la 2..
zâmbea la noi în scară, bucuroasă c-a scăpat de vre-un ghertoi
Țin minte coi, eram puști, o făceam să radă..
Și când am aflat ce facea, a început să plângă..
Viața e cruntă, acum probabil e căruntă
Sper că e bine și o sărut dacă m-ascultă
Și știu cine mai cântă fine cât am să fiu viu
Asta e pentru toți pe care i-am înțeles mai târziu
Că toți rămânem blocați între ziduri
Când eram mici noi nu știam de ce-aveți riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu-nțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi
Că toți rămânem blocați între ziduri
Când eram mici noi nu știam de ce-aveți riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu-nțelegeam de ce primeam în dar doar știfturi
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a pierderii inocenței copilăriei. Artistul compară trecutul, marcat de joacă și lipsa de griji, cu prezentul, caracterizat de dificultăți și sentimentul de a fi blocat în realitate. De asemenea, abordează teme sociale precum sărăcia și greutățile vieții.