Mergeam pe străzi
Chiar dacă noaptea îmi doream să nu mai trăiesc la modu’ stres, da’ ce să știi tu?
E roca Winnetou
Produceam sunetul scos din fum
Și mă gândeam ca un nebun
Că pot să plec oricând, oricum
Și oricum o fac
Am murit de mult pentru HIP HOP
Sute de G-uri prin sute de piese le împart
Zic ba da’ prost nu, ba da’ prost e ca nu sunt prost
Am cartea vieții, îmi amintește de cum a fost
Și pot să îmi pierd memoria că am salvat-o pe Hard
După ce plec nu vreau decât să îmi fumez cenușa prin parc sub un copac
Că v-am reprezentat fără pac pac
Muzica mea e ca iarba deci fine bagă la cap
Nimeni altu’ provin dintre nimeni cu n-a fost altu’
Ma știe dracu’, sunt ăla ce nu i-a semnat pactu’
Marș și zile grele, noaptea o să m***s pe ele
Mai liniștit că am făcut asta strict din plăcere.
Și pot să plec oricând, nu mai am nimic de făcut
Nu mai strâng din dinți, nu mai am nimic de pierdut
Și pot să mă duc oricând în zori de zi ca și noaptea
Copil fiind dansam mereu un vals cu moartea :x2.
Copil fiind dansam un vals cu moartea
Să treacă noaptea
Și mă iubea ca nimeni alta
Îmi șoptea că a venit să mă ia
Dar când m-a văzut m-a îndrăgit până și ea și a mai stat pe pământ
Să dansăm puțin, să bem niște vin, să sărbătorim
Nu-i nici o grabă să murim, draga mai stai puțin
Și ridică-ți fusta
Am auzit că porți jartiere
Și nu te-ar deranja nici arcurile din saltele
O doamnă bine, bine
Tanti cu gusturi fine
Știam că ea a fost creată de mult pentru mine
Ma strângea în brațe blestemându-și meseria
Că pentru mine veninul ei era mai dulce ca sangria
Și mă știa de mic de când am scris melodia
Mi-a dat târcoale mereu atrăgând-o doar tăria
Cu care îi aprindeam lumânarea
Folosind privirea
Draga mea moarte, te-am învățat ce e iubirea.
Și pot să plec oricând, nu mai am nimic de făcut
Nu mai strâng din dinți, nu mai am nimic de pierdut
Și pot să mă duc oricând în zori de zi ca și noaptea
Copil fiind dansam mereu un vals cu moartea
Sensul versurilor
Piesa este o meditație asupra morții și a vieții, văzută printr-o relație metaforică cu moartea personificată. Artistul exprimă o acceptare a morții, dar și o apreciere a vieții și a iubirii.