Am biruit..
Adevărat..
Te miri degeaba ca și cum te miri de scrum în scrumieră
când apar să construiesc în rap o carieră
Trec peste orice barieră
N-am foc, pistol și mitralieră și efectul de Sere, nu de seră
nu se referă la repere din atmosferă
Incomparabil, fine, vine din altă eră
Anii ’90, până la 90 dacă prind
Rămân veșnic un sfeșnic pentru ce reprezint.
Școala veche, fără internet, cu versuri din caiet
Și pe străzi niște respect, deci des merg
să încarc starea, să culeg cuvinte din subconștient
pe care le redau când ai nevoie de apă în deșert.
Nu te învârt ca pe un cerc, nu-mi pune coarne ca de cerb
Că încep să cred că aparent sunt sursa multora din rap
Și cert e că la fiecare concert încerc
să-ți las amintirea dintr-un ritm alert
al vieții. Fac asta din pragul tinereții
Și-o să fac asta până ating pragul bătrâneții
Desigur, când alerg singur, tot nu mă întrec cu nimeni
și n-o păcălesc. Când trag o plantă în piept
o duc sus în gând, scriu că noi vrem pământ
De sub pământ plecând natura firii omenești când cânt
Și peste zece ani să pomenești râzând
de Nimeni Altu’, un MC ca din povești rulând.
Cu stări sufletești pe care poți să le întâlnești
doar atunci când simți că începi să trăiești
Și te meditez la meditație, prin creație
Oamenii mei fac cozi la rap ca la rație.
Explic cu grație – ganja pentru ce parlesc
Și blamez societatea pentru că mulți nu gândesc
dar descresc.. și-i trezesc când le schimb frecvența
Eu cam asta am avut de spus, salut audiența.
[Refren]
Eu reprezint singur concurența
Că Nimeni Altu’ și-a încheiat sigur adolescența
Și-acum e printre oameni mari în treaba asta
Și treaba asta-i viața, o înțelegi pe-aceasta?.
Eu reprezint singur concurența
Că Nimeni Altu’ și-a încheiat sigur adolescența
Și-acum e printre oameni mari în treaba asta
Și treaba asta-i viața, o înțelegi pe-aceasta?.
Încă schimb sticle goale pe țigări la bucată
în al treilea chioșc spre dig, jointuri aprinse în frig
Mai trag în piept și simt, țin minte „-Îl sting? – Nu, frate, că mai e! „
Și sigur puștii care-o ard acum nu înțeleg cum e.
Că la mare o ard cu tupeu de-ăla prost de parcare
Eu o ard paranoia, pe vremea mea nu existau legale
Nu erau copii otrăviți prin metode experimentale
Acum mă uit la ei pe străzi, testează chimicale.
Brigăzi mondiale puse pe exterminare
Dacă ai tras mult timp dava prin asta te omoară, frățioare
Planta e furată, o cerem înapoi, hibrizi ne arată
Mă, ce morții lor fac ăștia dacă-i doar o plantă?
Ei bine nu e, planta vindecă de cancer, dar nu e
voie să trateze oamenii cu plante, deci m**e
pentru Uniune, vrem să fim uniți cu natura
Și nu cu organizații ce vor să sclavească lumea.
Ei au banii, eu am timp și nu vreau să facem schimb
Oamenii vor bani, artiștii vor timp, gândesc singur
Unii au bani, eu am timp și nu fac schimbul
Am mai zis asta, dar insist să înțelegi filmul.
Timpul nu schimbă sufletul, îmi schimbă fața
Iar moartea mă iubește, pentru că mă învață ce e viața
Și strâng atâta iubire și forță atunci când cânt
Încât aș putea să mai rămân un secol pe Pământ.
Printr-un singur cuvânt v-aduc pacea în gând
Părând că mi-a fost tare greu să nu mă duc cântând pe drumul meu
Și știți că trag mândru, dom’ profesor, ziceți-mi nota
Dau cu pace alor mei, în rest no me importa.
No me importa..
No me importa..
No me importa..
Pace alor mei, în rest no me importa.
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra evoluției artistului Nimeni Altu', de la adolescență la maturitate, cu o privire nostalgică asupra trecutului și o critică a societății actuale. El își reafirmă identitatea și valorile, pledând pentru conexiunea cu natura și libertatea de gândire.