Sunt umbre în lumina ce mă-nconjoară,
Gânduri care ard, dar nu se arată.
Trec prin timp cu pași de furtună,
Și-mi beau singură cafeaua în zori de lună.
REFREN: Sunt calmul după furtuna ce a trecut,
Sunt tăcerea care strigă tot ce-am simțit.
În mine dansează dorințe și frici,
Fiecare zâmbet e o taină-n priviri.
Întreb viața de ce iubim atât de mult,
Și totuși cădem, fără un final, de frici.
REFREN: Sunt calmul după furtuna ce a trecut,
Sunt tăcerea care strigă tot ce-am simțit.
Nu mă tem să cad, și fiecare rană
E o stea ce-mi luminează calea-n lumină.. iar seară îmi e diferență.
În orașul ăsta de umbre și lumini,
Eu un fel de tu, conduci tăcerea, nu limbile străinii, doar de noii,
Fiecare pas e semnat, fiecare privire în lege ai preschimbat.
REFREN: Sunt calmul după furtuna ce a trecut,
Sunt tăcerea care strigă tot ce-ai avut.
Dar-n inimă port furtuni pe care nimeni nu le vede.
Nu e slăbiciune să simți adânc,
Și da e putere să înțelegi că viața e un joc strict.
Răni deschise-s monede pentru sufletul meu,
Și în fiecare cicatrice găsesc drumul tău.
REFREN: Sunt calmul după furtuna ce a trecut,
Sunt tăcerea care strigă tot ce-ai avut.
Sunt șefa propriului destin,
Nu mă tem să pierd, și tot ce pierd se transformă în tu.
Fiecare noapte e rugăciune, fiecare zi e alianță,
Și-ntr-un zâmbet ascund lumea întreagă, fără șansă.
REFREN: Sunt calmul după furtuna ce a trecut,
Sunt tăcerea care strigă tot ce-am simțit.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea trecutului și a cicatricilor emoționale ca parte a evoluției personale. Este un imn despre găsirea puterii în vulnerabilitate și transformarea pierderilor în lecții.