Alerga înspre pădure,
Eu tocmai ieșeam din ea, —
Bietul iepure din spaimă
Se-așeză în fața mea!.
Înlemni așa pe-o clipă,
Dar pe loc o și zbughi, —
Cetini l-au ascuns în pripă,
Glasu-mi vesel auzi.
Și, în tremur, poate-n sine
Sub vreun brad pe undeva
S-o fi tot gândind la mine
Și la întâmplarea cea.
Și, amar oftând, gândește
Că el, după Moș Mazai,
Alți prieteni nu-și găsește,
Și-i greu când pe nimeni n-ai.
Sensul versurilor
Piesa descrie întâlnirea neașteptată dintre un narator și un iepure speriat. Iepurele, amintindu-și de experiențe anterioare neplăcute, se simte singur și vulnerabil.