Eu bicicleta mult o voi goni.
În lunci pustii cu ea am să opresc.
Voi strânge flori.
Buchet le-oi dărui
Aceleia, pe care o iubesc.
Eu am să-i spun:
– Cu altul alăturea,
De întâlnirea noastră ai uitat,
Și de aceea-n amintirea mea
Ia florile ce ți le-am adunat! –
Ea le-a lua.
Dar mai târziu, venind,
Când ceața și tristeți s-or îndesi,
Va trece iar, cu ochii-n jos privind,
Nici n-a zâmbi..
Și fie cum o fi.
Eu bicicleta mult o voi mâna.
În văi pustii cu ea am să opresc.
Și doar aș vrea
Buchetul să mi-l ia
Fata acea, pe care o iubesc..
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unui îndrăgostit respins, care oferă un buchet de flori ca amintire a unei întâlniri uitate. Gestul său nu aduce bucurie, ci doar accentuează tristețea și distanța dintre ei, lăsându-l cu dorința neîmplinită de a fi acceptat.