Grigore Alexandrescu – Buchetul
Buchetul.Dorită odată era a lui soartă,Pe când altă mână de el îngrijea;Dar astăzi se stinge, zâmbirea-i e moartăȘi pierde colora ce ochii-ncânta.Sfârșitu-i cel jalnic îl văz cu-ntristare,Căci eu pe viața-i puneam un preț mare.O singură frunză acum mai plutește;Ea plânge atâția tovarași de flori:Străină, uitată, de ce mai trăiește,De ce, dragă frunză, tu nu poți … Citește mai mult