De fiecare dată când o petală a căzut, eu am plâns,
Am suspinat din nou, când mi-am amintit brusc trecutul.
Tu, cel care mă trage de mână cu forța, sunt eu.
M-am uitat la cerul tulbure și mi-am căutat destinația.
Acest impuls copilăresc a fost estetic, floarea timpului meu.
Am scăpat de amintiri.
Ah, sunt sigur de fiecare sporire a singurătății,
Particulele de praf au o semnificație,
Vezi, eu meditez și le păstrez în inima mea.
Sufletul și corpul se încolăcesc amândoi împreună și se leagă,
Simt ceva și-l folosesc ca să depășesc următoarea dată.
Am deschis ușa fără să privesc înapoi.
Ceața care m-a înconjurat a dispărut,
Calea pe care ar trebui să merg este vizibilă,
Acum aerul leneș arată frumos,
Oarecum.
O floare adevărată, independentă de timp, care va rămâne așa pentru totdeauna.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre depășirea amintirilor dureroase și găsirea unui nou drum în viață. Naratorul reflectă asupra trecutului, dar alege să meargă mai departe, descoperind frumusețe chiar și în momentele dificile și sperând într-un viitor mai bun.