Liliac cu flori mărunte
Iar e înflorit la munte
Aș veni, Doamne, pe jos
Florile să le miros
Pe cărările din munte
Numai de mine știute
Și de tine, pui dorit
Că p-acolo m-ai iubit
Liliac mândru chitit
Peste munte presărat
Veni vremea-n primăvară
Și-nfloriși la munte iară
Tu-nfloriși și cucu cântă
Nana-n drumul meu se uită
Și mă cheamă și duios
Vino-n brațe, pui frumos
Liliac, floare aleasă
Muntele-l făcuși mireasă
Primenit cu a ta floare
Vin să te văd la ponoare
Urc muntele și-l dobor
Să mă lecuiesc de dor
Și să vin să te văd iară
Înflorit în primăvară
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane pentru un loc drag din natură, asociat cu amintiri frumoase și iubire. Liliacul înflorit devine un simbol al reînvierii și al speranței, iar călătoria spre munte este văzută ca o modalitate de a se vindeca de dor și de a retrăi momentele prețioase.