Am auzit, auzit,
Prin lume s-a povestit:
Niciodată nu e bine
Să iubești de lângă tine,
Mai bine mai depărțișor
Că-i cu milă și cu dor.
Nu-i bine, Doamne, nu-i bine
Cum le rânduiești pe lume,
Nu-i bine, omul frumos
Intră-n pământ păcătos,
Dar nu-i bine nici urât,
Intră-n pământ necăjit,
Intră-n pământ necăjit
Și nesătul de iubit.
Așteaptă-mă, dor, că viu
De-aș veni cât de târziu,
Așteaptă-mă-n zori de zi,
Și zece ani dac-ar fi,
Zece ani și-o vară-ntreagă
Că numai eu ți-am fost dragă.
Ce-am iubit o fost un vis,
Dar acum s-a dus, s-a dus,
Ce-i frumos nu ține mult,
Ce-i urât pân’ la mormânt,
Ce-i vis ca visul trece
Și-ți lasă inima rece.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment profund de dor și regret față de o iubire pierdută. Vorbește despre efemeritatea frumosului și despre așteptarea reîntâlnirii dincolo de moarte, lăsând în urmă o inimă rece și amintirea unui vis.