1) Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă și tristă mirare
O voi duce cu mine mereu X2
2) Și-apoi într-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu X2.
R: Fiori prin mine umblă
Și nu am trebuință
Te rog pe tine umbră
Să redevii ființă.
3) Flămând de iubirea întreagă
Pe vremi de amurg mohorât
Când zodiile noaptea-și dezleagă
Mă satur cu-o umbră și-atât X2
4) Și sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborât
Tu, umbra tăcută și dragă
Așează-ți fularul la gât X2.
5) O umbră se-nchide în mine,
O umbră prin mine trecu.
E-atât de rău că e bine,
E-atât de mult da că e nu X2
6) Bacovia-și iese din sine
Și râde în „a” și în „u”
Și-o umbră în viața mă ține
Și umbra aceea ești tu. X2
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și melancolie față de o iubire pierdută, personificată ca o umbră. Naratorul se simte legat de această umbră, chiar dacă îi provoacă suferință, și o imploră să se întoarcă la forma sa inițială.