Pe sub poala codrilor
Pasc caii codrenilor,
Mai în sus, colo lângă izvoare
Se adapă căprioare.
Printre flori de romoniță
Îl aștept p-al meu bădiță,
Printre flori de mac și sânziene
Și cu stropi de rouă-n gene.
Vine badea primenit
Și miroase-a fân cosit,
Sânzienele toate se-apleacă
Să-i facă loc ca să treacă
Și m-or prinde zori de dimineață
La bădiț-al meu în brață.
Sensul versurilor
O fată așteaptă cu nerăbdare venirea iubitului său într-un cadru natural idilic, plin de flori și prospețime. Sosirea lui este anticipată cu emoție, iar imaginea finală sugerează o dragoste pură și simplă, trăită în armonie cu natura.