Omule, ce strângi avere
Și-ți chinui zilele tale?
De-ai mânca cu două guri
Nu te-ai zbate-așa s-aduni.
Lucri zile, lucri nopți
Și nu stai să le socoți
Și-așa viața ți-o sfârșești
Fără s-apuci s-o trăiești.
Strângi avere la copii,
Dar cine știe ce-o fi,
Că de-ajungi să nu mai poți
Te uită-n trei zile toți.
Strângi avere și te frângi,
Dar nu știi-n viață ce-ajungi,
Dă la toți și le fă bine,
Dar să nu uiți nici de tine,
Nu-ți lăsa viața să treacă
Să nu te căiești vreodată.
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la reflecție asupra sensului vieții și a valorilor. Critica acumularea excesivă de avere în detrimentul trăirii vieții și a relațiilor umane, sugerând importanța echilibrului și a generozității.