Mai știi, mamă, cum mi-ai zis:
„Să-mi cânți, fată, și când nu-s,
Că de-am să te-aud doinind
Am să scol din pământ!”
Tot îți cânt, dar nu mai vii
Și-mi lași zilele pustii,
Plâng, mamă, la crucea ta
Cu lacrimi și doina mea.
Mamă, suflet chinuit,
Te hodinești în pământ
Și nu trece-o zi pe lume
Să nu mă gândesc la tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul profund al unei fiice pentru mama sa decedată. Ea își amintește de promisiunea de a-i cânta și continuă să o facă, chiar dacă mama ei nu mai este prezentă fizic, simțind o mare tristețe și goliciune.