De măicuța ai uitat,
Copilul meu depărtat,
Dor de tin’ că ești departe,
Maica-i prea slabă să-l poarte.
Mă gândesc printre suspine
Dacă ți-o fi dat de bine,
De ți-o fi norocul rău,
Plânge maica-n locul tău.
Fericită de te-aș vedea,
Nu știu pe lume ce-aș da,
Mi-aș da sufletul din mine,
Puiul meu, să-ți fie bine,
Să mă crezi, copilul meu,
Că maica nu ți-o vrut rău.
Sensul versurilor
O mamă își exprimă dorul și îngrijorarea pentru copilul ei aflat departe. Ea este dispusă la orice sacrificiu pentru binele lui, amintindu-i de dragostea necondiționată pe care i-o poartă.