La Reșița lângă munte
M-am născut cu doruri multe,
Cu dor și patimă multă,
Cui i-s dragă mă ascultă.
Semenic, la umbra ta
Am început a cânta,
Ți-am bătut cărările
Și ți-am cântat doinele.
Semenic, nume de floare,
Te-am cântat prin lumea mare,
Că cine te știe-o dată
Nu te uită viața toată,
Nici eu nu te pot uita
Și te cânt în doina mea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment profund de nostalgie și dragoste față de locurile natale, Reșița și muntele Semenic. Vorbitorul își amintește cu drag de copilărie și de legătura sa puternică cu natura, promițând să nu uite niciodată aceste locuri.