Doamne, mulți mă dușmănesc
Că mi-i bine cum trăiesc,
Știu că s-ar bucura
S-ajung la rău cândva.
Tot ce am îi strâns cinstit,
Pe nimeni n-am înșeluit,
Și câți i-am ajutat
N-am fir de păr în cap.
Și-ăi de le-am făcut bine
M-or purtat cu vorbe bune,
Dar și cu ură multă
Că binele se uită,
Rău de le-aș fi făcut
N-ar fi uitat nicicând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de a fi invidiat pentru bunăstare și dezamăgirea față de lipsa de recunoștință a celor ajutați. Vorbește despre natura umană și despre cum binele este adesea uitat, în timp ce răul este ținut minte.