Nicoleta Guță – Nu Mai Plec De-Acasă

Mă re-ntorc la mine-n sat,
Că cinci ani am fost plecat,
Ș-am bătut drumuri străine.
Satu-l meu s-a schimbat mult,
De când nu l-am mai văzut,
Ce-o mai fi acasă pe la mine.
Nu mai plec vreodată,
De-acas de la mine.
Că tot lângă mama,
E mai cald și bine.
Nu mai las pe mama,
Dorul meu să-l ducă.
Bătrâna-i sărmana,
Dorul o usucă.
Pe față am lacrimi multe,
Deschid poarta într-o curte.
Vad ograda nemuncită.
Via s-a sălbăticit,
Casa s-a părăginit,
Parcă ar fi casa părăsită.
Nu mai plec vreodată,
De-acas de la mine.
Că tot lângă mama,
E mai cald și bine.
Nu mai las pe mama,
Dorul meu să-l ducă.
Bătrâna-i sărmana,
Dorul o usucă.
Într-un cas’, dau de-o bătrână,
Cu un colț de pâine-n mână,
Privea la mine cu teamă.
Lacrimi cad din ochii mei,
Pun capul în poala ei,
A-m venit acasă, dragă mamă.
Nu mai plec vreodată,
De-acas de la mine.
Că tot lângă mama,
E mai cald și bine.
Nu mai las pe mama,
Dorul meu să-l ducă.
Bătrâna-i sărmana,
Dorul o usucă.