Ca și roza-n păru-ți, fată,
Mâine poate-ai să te vezi
Ofilită. Totuși cată
Sufletul să ți-l păstrezi.
Cu pași repezi toamna vine.
În curând îți va răpi
Florile ce porți în tine
Și din rai te va goni.
Dacă-n zile-ntârziate
Te vei teme, negreșit,
Să-ți pui roze, să n-arate
Chipul tău, mai vestejit.
Sufletul tău, tânăr, mare,
De-l ferești de ger și-amar,
Îți va pune-n păr o floare
Strălucind și-n moarte chiar.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efemeritatea frumuseții fizice și importanța cultivării sufletului. Sugerează că, deși frumusețea exterioară se va ofili, un suflet frumos va străluci chiar și în fața morții.