Din piscuri, unde regine-s furtuna și cremenea,
Din codrii cu feciorelnice poieni,
V-ați înălțat năprasnici și aspri asemenea uraganului.
Carpatini făgărășeni!
Adânc în morminte străbunii se zbat și ne cheamă,
N-au liniște morții acestui popor
Chemarea dreptății răsună din tulnic de aramă
Și-o poartă și codrii în freamătul lor.
Uniți cu toți acei ce vor să moară-n libertate,
Cu toții vom porni,
În dușman vom lovi
Vom frânge-n zbor
Robia lor,
Când neamul întreg se va trezi
din somnul cel de moarte.
Carpatini făgărășeni, veniți
Loviți
În cei ce au distrus și pângăresc
Altar și neamul românesc.
Păgânii adus-au robia și jaful în Țară,
Ne luară avutul și graiul curat
Noi fost-am și liberi la noi și-nafară
Ei ce-am avut mai sfânt au sugrumat.
Părinții și frații ne zac azi în lanțuri amare,
În urma lor sate rămas-au pustii
Ne-au fost pângărite străbunele noastre altare,
Noi nu știm cei duși de sunt morți sau sunt vii.
Sensul versurilor
Piesa este un imn patriotic care îndeamnă la luptă pentru libertate și apărarea neamului românesc. Străbunii cheamă la răzbunare, iar versurile evocă sacrificiul și dorința de a înfrânge robia impusă de invadatori.