Pana nouă-n pălărie
Și hăinuța de postav,
Păcălici pe drum pășește
Fudulindu-se grozav.
Dar din ghiozdan ce-atârnă
Ca un furicel de pluș?
Ati ghicit? Codița-și scoase
Să ia aer, chitiș.
Iată școala, dar ce zarvă
e acolo-ntre băieți?
Tii, feciorul lui Tandala,
bătăușul Tăndăleț.
A trântit două fetițe
Pe-un copil l-a-njurat
Și râzând acum se plimbă
Ca un pașă de-ngâmfat.
Păcălici spre el pășește:
– Tăndăleț, acu, cât văd,
Cereți de la toți iertare
Că altminteri e prăpăd!
Sensul versurilor
Păcălici ajunge la școală și intervine într-o altercație, mustrându-l pe bătăușul Tăndăleț și cerându-i să își ceară iertare. Poezia are un ton amuzant și moralizator.