Deci, fie. Am să scriu despre voi doi.
Voi scrie deci pe vrute, pe nevrute..
Rezolv o ecuație cam grea
Cu toate datele necunoscute.
Nu știu de vă iubiți. De v-ați iubit
M-ar bucura aceasta și pe mine
Dar poate că-ntre voi s-a înjghebat
Un fel de-a trece vremea cât mai bine
Nici asta nu e rău, dar nu cunosc
În lumea asta-nvălmășită încă
Nimic mai luminos și mai de preț
Ca o iubire trainică și-adâncă.
De nu-i nimica trainic între voi
Aș vrea să vă distreze-aceste rime,
Dar dacă-n voi al dragostei izvor
A izbucnit, țâșnind din adâncime,
Dacă aceleași mari visări nutriți
Dacă simțiți la fel iubirea, dacă
Gândiți atent la ea, vreau acest vers
În aur de inel să se prefacă.
De-ți merge împreună, ori altfel,
Eu vă urez la fiecare-n parte
Nicicând al vostru vin să nu-l trădați
Pășind cu dânsul dincolo de moarte.
Să râdeți mult și să vă bucurați.
Dar râsul său să ție loc gândirii –
Fiți mulțumiți de voi, însă nicicând
Nu vă-necați în apa mulțumirii.
Viața e un clocot nesfârșit
De frământări frumoase sau haine
Pe nimeni pân-acum n-am cunoscut
Ca să se poarte-oricând cum se cuvine.
Deci să nu spuneți: iată am ajuns!
Ci să rostiți urcând: încă mai este!
Căci fericirea e mai greu de-ajuns
Ca pasărea albastră din poveste.
Iar eu, poetul care scriu aici,
Dau sfaturi ce mi-ar trebui și mie,
Și vă urez s-aveți ce eu nu am,
Ori n-am primit, cu recea mea trufie.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unui cuplu, cu urări de bine și sfaturi despre iubire și viață. Poetul își oferă, totodată, propriile reflecții și dorințe, recunoscând că sfaturile pe care le dă sunt, de fapt, lecții pe care și el ar trebui să le învețe.