Îmi vine din ce în ce mai greu
să deosebesc primăvara de rai, lacrimile de stropi –
amețitor, amețitor se-nvârt în jurul meu
lucrurile văzute cu al treilea ochi.
Tot mai greu mi-i, nu pot distinge
urzica pictată – de urzică,
în ea văd o minge-n altă minge
și mingea cea mai mare e-n mingea cea mică.
Plouă cu semințe, fără puteri
le măturăm și le ardem, pe câmpul arat..
Dar ce-am văzut cu ochiul-al-treilea ieri
va fi doar mâine cu adevărat.
Ierbile, munții ne seamănă nouă,
orii, frunzele – la fel;
e parcă pace, parcă plouă
în viitorul spionat de el.
Toate lucrurile făcute cu ochii închiși
le duc la capăt cu el; un corb
bătrân, îl văd tânăr peste caiși
cu ochiul al treilea, care nu-i orb..
De la un timp, din ce în ce mi-e mai greu
să deosebesc realul de vis, ceara din lună de ceara din plopi –
amețitor, amețitor se-nvârt în jurul meu
lucrurile văzute cu al treilea ochi.
Sensul versurilor
Piesa explorează dificultatea de a distinge realitatea de iluzie prin intermediul unei percepții amplificate, simbolizată de 'ochiul al treilea'. Vorbitorul se simte copleșit de complexitatea lumii și de capacitatea sa de a vedea dincolo de aparențe, într-un viitor incert.