Nu mai emiți nimic, nu mai primesc semnale
ori poate nu mă mai gândești,
ori poate tu l-ai șters dintre vocale
i-ha, i-ha, la vechi calești
pe calul dumitale.
Nu te mai culci peste timpanul meu,
nici goana nu-mi mai atinge
ceru-ncărcat de nouri, greu,
i-ha, i-ha, peste meninge
mereu mi-aleargă-un cal, mereu.
Și mă deșir de dor, și mă deșir de lene,
de lenea de-a privi-n afară,
de dorul de-a mai prevesti o vreme,
i-ha, i-ha-n această țară
a cailor ce-mi calcă pe antene.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dor și singurătate, posibil cauzat de o pierdere sau o distanță emoțională. Imaginile cu caii și potcoavele sugerează o nostalgie pentru trecut și o senzație de a fi copleșit de amintiri.