Nazim Hikmet – Trista Libertate

Îți vinzi
lumina ochilor atenți,
vigoarea vie-a degetelor tale,
căci tu frămânți
aceste bunuri, toate,
fără să guști din ele
măcar o bucățică.
Și bucurându-te de libertatea
de-a îmbogăți pe-acela
ce-ți amărăște mama
ți-o face să jelească –
ești liber..
Din clipa-n care ai venit pe lume
într-una,
toată viața,
ei îți îmbuibă capul cu minciuni,
iar marea-ți libertate
îți dă îngăduința
de-a cugeta cu degetul la frunte.
Și bucurându-te, astfel,
de libertatea conștiinței –
ești liber..
Îți cade capu-n piept
ca retezat din ceafă
de-un ascuțit hanger,
brațele tale zac pe jos
din umeri smulse, fărâmate,
și rătăcind pe drumuri cu marea-ți libertate
de-a nu avea de lucru și-a flămânzi mereu –
ești liber..
O, îți e dragă țara
mai mult decât orice.
Dar într-o bună zi e scoasă la mezat
și-apoi vândută –
Americii, de pildă.
Vândută-i, se-nțelege,
și marea-ți libertate.
Și bucurându-te de libertatea
de-a fi-n sfârșit o bază militară –
ești liber..
Cu mâinile-i pătate de sânge te înhață
Wall-street-ul.
Te trimite, să zicem, în Coreea,
cu marea-ți libertate
să umpli un mormânt –
și bucurându-te, astfel, din plin
de libertatea de a fi ucis
ca un, , soldat necunoscut” –
ești liber..
Te-am auzit spunând
c-ar trebui să viețuim astfel,
ca oamenii adică.
Să nu mai fim o cifră doar,
unelte sau mașini.
Dar, până una-alta, tu ești întemnițat.
Încătușat odată cu marea-ți libertate.
Și bucurându-te de libertatea
de-a fi izbit cu pietre,
zvârlit în închisoare
sau spânzurat de-un pom –
ești liber..
Oricât ai căuta,
n-ai să găsești pe nicăieri
cortina grea lucrată-n fier,
nici gard de șipci
și nici perdea de tul.
Și n-ai nevoie să-ți alegi
în lumea asta libertatea,
pentru că vezi și tu: ești liber!
Dar libertatea asta
e jalnică, sub stele.