Spune-mi, floare de la mare,
Măi, doruleț, măi
Inima de ce mă doare,
Măi, doruleț, măi
Am și eu un dor pe lume,
Măi, doruleț, măi
Stă-n inimă și nu spune,
Măi, doruleț, măi..
La portiță, sub salcâm,
Măi, doruleț, măi
Ma-ntâlnesc cu badea-n drum,
Măi, doruleț, măi
Și mă-ntreabă-ncetinel,
Măi, doruleț, măi
De vreau să merg după el,
Măi, doruleț, măi..
Bade ochi de albăstrele,
Măi, doruleț, măi
Vin’ la mama de mă cere,
Măi, doruleț, măi
Focul meu, o, doar s-o stinge,
Măi, doruleț, măi
Inimioara n-o mai plânge,
Măi, doruleț, măi..
Pentru ochi de albăstrele,
Măi, doruleț, măi
Am pus foc inimii mele,
Măi, doruleț, măi
Și-am trimis pe cer cu stele,
Măi, doruleț, măi
Toate gândurile mele,
Măi, doruleț, măi..
Și-am trimis pe cer cu stele,
Măi, doruleț, măi
Toate gândurile mele,
Măi, doruleț, măi!.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința și dragostea unei fete pentru un băiat cu ochi albaștri. Ea își mărturisește sentimentele și speră ca el să o ceară în căsătorie, trimițându-i gândurile sale către cer.