Pescăruș, pasăre dalbă
Du-mă-n zbor pe Marea Neagră,
Du-mă-n zbor pe Marea Neagră, pescărușule!
Și te-așterne vântului
Vântului și gândului
Dorul marinarului, pescărușule!
Pescăruș, pănuță moale
Fă-mi pe mare o cărare
Din argint și pietre scumpe
Puiul meu să nu mă uite.
Obosit de te-ai afla
Zborul nu ți-l tulbura,
Zborul nu ți-l tulbura, pescărușule!
Să te-o lași pe-o aripioară
Peste val, ca astă-vară,
Când ședeam pe mal afară, pescărușule!
Pescăruș, pănuță moale
Fă-mi pe mare o cărare
Din argint și pietre scumpe
Puiul meu să nu mă uite.
Zboară, pescăruș, ușor
Că mi-e dorul călător,
Că mi-e dorul călător, pescărușule!
Pescăruș bătut de ploi
Adu-mi dragostea-napoi
Că ne-am iubit amândoi, pescărușule!
Pescăruș, pănuță moale
Fă-mi pe mare o cărare
Din argint și pietre scumpe
Puiul meu să nu mă uite.
Pescăruș, pănuță moale
Fă-mi pe mare o cărare
Din argint și pietre scumpe
Puiul meu să nu mă uite
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unui marinar (sau al unei persoane dragi) și speranța reîntoarcerii. Pescărușul este mesagerul, purtătorul dorului și al amintirilor.