Sunt bolnav de moarte, floare de lămâi,
Nici un vraci nu poate focul să-mi aline!
Vino de-mi așază perna căpătâi
Și rămâi o clipă-două lângă mine.
Inima din pieptu-mi s-o desprinzi ușor:
De va fi prea plină – ia ce prisosește,
Dacă mai încape-n ea un strop de dor,
Dăruie-mi-l dragă, și mă mântuiesc!.
Sensul versurilor
O persoană bolnavă își dorește alinare și dragoste în apropierea morții. Ea cere persoanei iubite să îi ia durerea și să îi ofere speranță, chiar și în ultimele clipe.