Ochii? Un ocean; sprânceana – mult mai neagră decât norii.
De la florile de roze în obraz ți-ai pus bujorii.
La ce-i bună lumânarea? Tu aduci pe lume zorii.
Cu-ai tăi sâni și-a lor lumină chiar și-n morți trezești fiorii.
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de admirație profundă față de frumusețea unei femei, folosind metafore puternice din natură pentru a-i descrie trăsăturile și efectul pe care îl are asupra celui care o admiră. Frumusețea ei este atât de radiantă încât aduce lumină și viață chiar și în locuri întunecate.